Hipnotizat de propriul rol ?

Nu știu dacă ceea ce urmează să citești este despre cea mai mare sursă de nefericire…

Sunt dispus însă să bat pariu că este una dintre cele mai mari surse de autosabotaj din viața majorității oamenilor.

Mai simplu și mai direct spus: cam toate problemele majore cu care se confruntă un om matur în viață își au originea în acest loc.

Eu numesc acest “loc” confuzia de rol sau hipnoza rolului.

Ce este ?

Uite câteva exemple:

Muncești până la ore târzii în noapte și când ajungi acasă rupt de oboseală adormi fără să apuci să schimbi câteva cuvinte cu cei dragi.

Te străduiești din răsputeri să fii prietenul tuturor și din cauza asta nu spui NU când ți se cere ajutorul, ceea ce te face să ratezi termene limită și atragi dezaprobarea celor din jur.

Te dedici educației copiilor tăi până la punctul în care îți compromiți cariera, viața socială și îți încalci propriile dorințe și valori.

Cunoști pe cineva într-o astfel de situație ?

Eu da !

Ce putem face ?

Hai să explorăm puțin cauzele, după care îți voi propune câteva soluții, urmând ca tu să decizi care e cea mai potrivită pentru tine.

Autohipnoza rolului

In orice moment al vieții tale mature te exprimi printr-o serie de roluri: parinte, angajat sau antreprenor, soț sau soție, mentor, expert, om de echipa, etc.

“Problema” este că unul sau două din aceste roluri îți vin “mănușă” iar altele nu ți se prea potrivesc. Așa că, începi să petreci tot mai mult timp în rolurile care îți plac și devii din ce în ce mai bun la ele…

Altfel spus, te manifești conform ziselor lui Aristotel: “Suntem ceea ce facem în mod repetat, de aceea măiestria nu este un act ci o deprindere.”

Rolul pe care îl îmbrățișezi cel mai mult începe să te definească ca om. Tu începi să te percepi pe tine ca ființă prin prisma acelui rol mai mult decât prin oricare altul.

Mi-aduc aminte că în facultate am cunoscut un tip pentru care era atât de important faptul că era student la drept, încât se recomanda când făcea cunoștință cu cineva așa: Alex, student la drept. La un moment dat, la o petrecere în cadrul căreia a făcut cunoștință cu mai multă lume, ajunsese să uite să mai spună “Alex”. … așa că am fost martorul uimit al unui tip care dădea mâna cu niște necunoscuți și se recomanda “student la drept”…

Atunci mi s-a părut foarte amuzantă situația, dar acum o consider tragi-comică. Dacă ajungi să te autodefinești prin rolul social pe care îl joci chiar mai mult decât prin propriul tău nume, riști să nu prea mai știi cine ești cu adevărat… E un soi de autohipnoză a rolului tău, care te scoate din contactul cu tine însuți/însăți.

Asta se traduce printr-o relație foarte proastă cu propria-ți persoană, pentru că în loc să te raportezi la tine ca la acea ființă trăitoare în trupul tău, care are nevoi, valori, inteligență, intuiție, voință și energie vitală, te raportezi la tine ca la o etichetă socială dictată de școală, comunitate sau mass-media.

Hipnoza rolului celuilalt

În plus, există o situație de comunicare în care hipnoza rolului poate duce la relații nesănătoase pe termen lung. Iată un caz concret: Mama și fiul !

Mama vrea ca fiul ei să se facă doctor iar fiul iubește desenul și vrea să se facă arhitect. Aici avem două roluri: rolul de mamă și rolul de fiu - ambele roluri foarte puternice. Sunt ele unicele roluri pe care le joacă cei doi ?

Nu cumva mama mai este pe lângă mamă și femeie ? Nu cumva mai este și soție ? Nu este și gospodină ? Nu este eventual și femeie de carieră… ?

Copilul, la rândul lui, nu cumva este și prieten pentru unii din colegii lui ? Nu este și iubit pentru… iubita lui ? Nu este și desenator pasionat ? Nu este și bărbat (chiar dacă în curs de maturizare) ?

Dacă cei doi ar reuși, cu sau fără ajutor, să iasă din pozițiile fixe din care își exercită relația: mamă - fiu, și ar privi realitatea din toate celelalte roluri, oare ar rămâne la fel de fermi pe poziții ?

Părerea mea este că nu !

Hipnoza pe care o propagă rolul de mamă asupra copilului îl poate face pe acesta să gândească: “Nu am de ales… e mama mea și nu o pot dezamăgi… este important ca un copil să asculte de mama lui…”

Hipnoza pe care o propagă rolul de copil asupra mamei o poate face pe aceasta să gândească: “Copilul meu e vulnerabil. Trebuie să îl protejez. El trebuie să facă ce îi spun pentru că am trecut prin viață și știu mai bine ca el cum stau lucrurile…”

Dar oare chiar așa să fie ?

Așa este !

Din perspectiva strictă a rolului de mamă respectiv de copil, așa pot sta lucrurile !

Și totuși… la nivel profund amândoi sunt nemulțumiți…

Ce e de făcut ?

Dacă te afli într-o astfel de situație fă o listă cu cele mai importante 5-6 roluri din viața ta și răspunde la câteva întrebări:

În această situație, cum ar fi bine să acționez din rolul meu de…. ?

Dar din cel de….. ?

Ce alte roluri ar merita să ia parte la decizie ?

Ce îmi spune intuiția ?

Care din rolurile de mai sus mă reprezintă mai mult pe mine ca om și care sunt mai mult formate prin satisfacerea așteptărilor celorlalți ?

Cum îmi pot exercita în acest caz mai bine și alt rol decât cel cu care sunt prins în conflict ?

Răspunzând la aceste întrebări vei căpăta mai multă claritate, iar aceasta este prima condiție pentru ieșirea din blocaj.

O altă modalitate ca să ieși dintr-un astfel de blocaj este să cauți experiențe prin care percepțiile tale despre roluri se schimbă radical. De exemplu, dacă ai un conflict cu șeful tău, ai putea să cauți modele de rol foarte diferite de cele din zona șef - subaltern. Exemple tipice aici sunt antreprenorii sau liber profesioniștii. Aceștia au moduri de gândire foarte diferite de mentalitatea angajatului sau a managerului clasic pentru că trăiesc în alt tip de lume. În compania lor poți dobândi percepții noi pentru simplul motiv că poți să vezi în acțiune alte roluri și implicit alte comportamente.

De fapt, presupun că e destul de evident că sfaturile pe care le-ai putea primi de la un manager sau de la un alt subaltern sunt destul de diferite de soluțiile la o astfel de problemă sugerate de un antreprenor sau un freelancer…

Teatru forum

Intr-una din taberele noastre din seria BOOTCAMP avem un program de teatru foarte interesant care lucrează cu această schimbare a percepției rolului. De fapt, exemplul cu mama care vrea să își facă copilul medic este luat din una din piesele pe care le jucăm în ziua de teatru forum.

Practic, ceea ce facem acolo este să înlocuim personajele pe parcursul piesei cu actori din public (spect-actori) care propun noi abordări ale personajelor. Rezultatul este fascinant. Dinamica piesei se schimbă și o dată cu ea modul în care reacționează fiecare rol în parte. Și e firesc să fie așa !

Dacă unul din personaje își schimbă caracterul, celelalte vor reacționa în consecință… iar în viață dinamica aceasta este la fel ca pe scenă.

În concluzie, atunci când simți că te afli într-o situație de blocaj sau ești în conflict cu cineva, verifică din ce rol ai intrat în acel blocaj sau conflict. Nu cumva există și alte roluri din viața ta pe care ai putea să le folosești drept resurse pentru viitoarele tale alegeri ?

sursa :www.andyszekely.ro